Fiecare știre are mai multe fețe, la noi le vezi pe toate.
Poziția și fiabilitatea nu sunt evaluate de noi. Pentru 4 din cele 29 de publicații (Digi24, HotNews, România TV, Realitatea) avem un rating documentat extern, de la Media Bias/Fact Check. Pentru restul, folosim o estimare internă bazată pe context — proprietate, descrieri din Reuters Institute Digital News Report — până găsim o evaluare externă mai solidă. Sursa exactă e afișată la fiecare publicație de mai jos.
Fiecare sursă are un scor de orientare pe o scală de la -3 (extremă stânga) la +3 (extremă dreapta). Pragurile sunt simple: sub -1.25 apare ca stânga, peste +1.25 apare ca dreapta, iar tot ce e între ele apare ca centru. Lângă poziție arătăm și cum e finanțată publicația — publicitate, taxă radio-tv, donații — pentru că modul de finanțare spune adesea la fel de mult despre o sursă ca orientarea ei politică.
Clivajul politic actual din România (tabăra Bolojan/USR/PNL, PSD, și tabăra suveranistă din jurul AUR) se suprapune, în mare parte, peste aceeași axă stânga-dreapta — doar personajele principale se schimbă în timp, pe măsură ce coalițiile se rearanjează. Nu am creat o categorie separată pentru asta, pentru că ar deveni învechită rapid. În schimb, unde există o dovadă directă și citabilă (un articol concret, cu dată), apare o casetă punctată separată, marcată explicit „Poziționare actuală” cu data și link către dovadă — nu face parte din scorul permanent de stânga/centru/dreapta și nu înseamnă că am verificat asta pentru toate publicațiile. Unde nu există o dovadă la fel de clară, nu apare nimic, nu o presupunere.
Am pornit de la o observație simplă: prea mulți oameni ajung să creadă o singură versiune a unei știri, pentru că citesc o singură sursă, cea care le apare prima pe telefon, sau cea pe care o urmăresc din obișnuință. Nu pentru că ar fi leneși, ci pentru că nimeni nu le-a pus, ușor și rapid, celelalte versiuni alături.
În România, aproape orice subiect important, fie o lege, o grevă sau o criză, ajunge relatat foarte diferit de la un post la altul, în funcție de cine deține publicația și ce interese politice are. Asta nu e neapărat o problemă în sine, pentru că presa cu poziții diferite e normală într-o democrație. Problema apare când cititorul vede doar o singură versiune și crede că aceea e "știrea", nu doar un unghi din mai multe posibile.
Verso nu spune nimănui ce să creadă și nu amestecă sursele într-un rezumat "neutru" scris de noi. În schimb, pune titlurile reale, ale surselor reale, unele lângă altele (stânga, centru, dreapta), cu contextul de proprietate al fiecărei publicații vizibil, nu ascuns. Cititorul vede singur unde diferă relatările și își formează propria părere pe baza a mai multor unghiuri, nu a unuia singur ales întâmplător de algoritmul unei rețele sociale.
Nu suntem o redacție și nu scriem știri. Strângem la un loc ce scriu deja alții, ca să fie mai ușor de comparat. Metodologia din spatele ratingurilor de bias e explicată pe pagina .